Frana hidrodinamica

Frânarea hidrodinamică, cunoscută și sub denumirea de întârziere, este o modalitate alternativă de a încetini un vehicul feroviar motorizat, fără a uza și a supraîncălzi saboții de frână. Este o caracteristică de frânare dinamică a vehiculelor care utilizează cuplaje fluide sau convertoare de cuplu ca parte a transmisiei acestora, și anume cele de tip diesel-mecanic și diesel-hidraulic.

Pentru ca frâna hidrodinamică să funcționeze, șoferul trebuie să decupleze clapeta de accelerație și să pună inversorul în direcția în care se mișcă vehiculul. Frâna este acționată de obicei de o pârghie care modifică structura cuplajului astfel încât să micșoreze volumul carcasei fluidului, inducând o frecare suplimentară fluidului din interior. Acest lucru încetinește vehiculul cu prețul încălzirii lichidului.

Frânarea hidrodinamică, disponibilă doar la unele vehicule motorizate, nu oferă o forță de frânare foarte puternică pentru trenurile mari, dar le poate încetini în timp dacă este folosită cu tact. Efectul frânării hidrodinamice este cel mai mare la viteze mari. Cu cât viteza este mai mică, cu atât forța de frânare este mai mică. La viteze suficient de mici practic nu are niciun efect. Pentru a opri complet un vehicul, șoferul trebuie să folosească metode de frânare care se bazează pe saboți de frână.

Șoferul trebuie să decupleze frâna hidrodinamică înainte de a putea cupla din nou accelerația și inversorul.